7 Deal-Breaker ale încrederii într-o relație

Fie că vorbim despre o relație de familie, de serviciu sau un parteneriat romantic sau de afaceri, fiecare dintre noi ne stabilim niște reguli de joc (dacă încă nu ai făcut-o te invit să reflectezi acum asupra lor).

Ele ne ajută să păstrăm încrederea atât în relație cât și în partenerul nostru. Însă, unde tragem linia fiecare dintre noi și ce se întâmplă atunci când regulile sunt încălcate?

Pentru mine, cele 5 porunci ale încrederii într-o relație sunt următoarele:

  1. Nu mă minți

Știu, cu toții o facem, uneori inconștient, uneori din obișnuință, alteori pentru a-l ”proteja” pe celălalt. Cert este că mai devreme sau mai târziu adevărul iese la suprafață și atunci credibilitatea și încrederea sunt pierdute.

Este ok să recunoști că nu poți, nu ai timp, că nu-ți poți permite, că este prea scump serviciul pentru tine, că nu ai chef etc.

Ce poți face când ai tendința să minți?

Întreabă-te ce se poate întâmpla când se va afla adevărul și dacă merită.

 

  1. Învață să și oferi, nu doar să ceri

Cu toate că resursele de care avem nevoie se află deja în noi și sunt nelimitate, avem și o parte care se numește ego și care caută mereu recunoaștere. După moto-ul nimeni nu este perfect și nu poate dărui la infinit, învață să oferi, nu doar să ceri. Altfel riști să pui în joc încrederea care ți s-a acordat.

Fie că ai un angajat sau un partener de viață, fii conștient că și el/ea, ca și tine, are nevoi și dorințe.

Ce poți face când ți se reproșează sau ți se spune că nu oferi?

Adună feedback din mai multe părți, iar dacă este adevărat și nu este doar o părere izolată a unei persoane, ia-ți un angajament ca periodic să oferi ceva celuilalt. Nu este nevoie să fie beneficii materiale. Fă-ți timp să cunoști persoana de lângă tine și află ce este important pentru ea și/sau ce și-ar dori.

 

  1. Dacă mi-ai oferit, nu-mi reproșa

Este o tendință atât în relațiile personale, cât și în cele de afaceri, să încercăm să punem presiune pe celălalt, aducându-i aminte cât de generoși am fost și cât de mult i-am oferit. Singurul efect va fi o reacție de uimire (în cel mai pozitiv caz), sau de ranchiună sau ură, în cazuri extreme. Cert este că încrederea va fi pierdută.

Ce poți face în loc să reproșezi că ai oferit?

Oferă din plăcere, sau pentru că ești convins că acea persoană merită și detașează-te de acel act.

În cazul în care apare o divergență sau un conflict, concentrează-te asupra problemei care trebuie rezolvată, nu asupra imaginii tale de sine (de om altruist, generos, neapreciat etc.)

Dacă nu îți este ok să dăruiești nu dărui și acceptă și consecințele acestei decizii.

 

  1. Nu-mi promite ceva ce nu poți oferi

Nu fă promisiuni pe care nu știi dacă le poți ține. Promisiunile sunt ca niște contracte. Odată încălcate se pierde încrederea în celălalt.

Este mai dureros să nu primim ceea ce ni s-a promis, decât să nu ni se ofere nimic.

Ce poți face când crezi că ai vrea să faci o promisiune? Întreabă-te întâi cât de mult crezi tu în ceea ce vrei să promiți și ia decizia abia după aceea.

 

  1. Nu inventa scuze

Cât de ușor pare a fi să inventezi o scuză, nu-i așa? Mai ușor decât să-ți asumi responsabilitatea lucrului pe care l-ai făcut sau nu l-ai făcut.

Însă, din păcate pentru tine și din fericire pentru celălalt, întotdeauna ne putem da seama când cineva inventează scuze în loc să-și asume faptele și consecințele lor.

 

  1. Nu da vina pe mine

La fel ca și mai sus, nu da vina pe alții pentru lucrurile de care doar tu ești responsabil. Poate că este mai ușor pentru tine, însă consecințele pe termen lung sunt pierderea încrederii.

Ce să faci când ai tendința să cauți un țap ispășitor?

Analizează obiectiv situația și recunoaște-ți greșelile. Vei câștiga mai multă încredere și respect în felul acesta.

 

  1. Nu-mi cere să lucrez gratis

În relațiile de afaceri, colaborări sau parteneriate se întâmplă deseori să fim solicitați să lucrăm gratis. Indiferent de motivul invocat, pe mine mă face să-mi pierd încrederea în relația cu celălalt. Dacă ai avut încredere să soliciți acel serviciu de la mine, atunci ai încredere că vei primi ce îți dorești în schimbul tarifului pe care îl practic  (nu vorbesc de cazurile în care s-au agreat sau este loc de negocieri).

Ce poți face când ai tendința să soliciți un serviciu gratuit?

În primul rând gândește-te dacă tu ai oferi serviciile tale gratuit. Iar dacă este prea scump și nu îți permiți fii onest și recunoaște.

Care sunt regulile tale? Te invit să le împărtășești cu noi printr-un comentariu.

Like și share dacă ți-a plăcut acest articol.

 

#încredere #relații #lifecoaching

 

Advertisements

Îmi dai și mie feedback?

Despre feedback se scrie mereu, am mai scris și eu, însă este o temă mereu de actualitate.

În afară de acest lucru, ar fi bine să ținem cont de faptul că feedbackul nu este o unealtă strict ”corporatistă” și că se aplică în toate ariile vieții noastre și în toate relațiile noastre.

Orice reacție a celuilalt la ceea ce spunem sau facem este feedback pentru noi – reacțiile sunt un barometru în funcție de care ne putem calibra (sa re-calibra) pentru a fi pe aceeași lungime de undă cu celălalt.

Mai mult decât atât: de obicei se vorbește despre feedback doar între adulți. Însă ca părinți oferim copiilor noștri și primim de la ei feedback în permanență.

Practic putem spune că în orice moment al zilei petrecut singuri sau în compania altora, primim sau oferim feedback. Chiar și atunci când suntem singuri ne oferim feedback – prin ceea ce gândim legat de ceea ce s-a întâmplat sau urmează să se întâmple.

Însă cum facem ca feedbackul pe care îl oferim să nu fie doar o părere aruncată în vânt sau doar o convingere de care ne încăpățânăm să ne agățăm sau s-o impunem altora (chiar și copiilor sau partenerilor noștri)?

Cum facem ca feedbackul să fie perceput într-un mod pozitiv, și chiar dacă nu se ține cont de el, să dea măcar de gândit și să ofere o nouă perspectivă?

Cum facem ca feedbackul pe care îl dăm să ofere persoanei libertatea de a alege ceea ce este ”bine” sau ”corect” pentru ea?

Cum facem ca feedbackul oferit copiilor sau adolescenților să nu îi îngrădească, să nu le afecteze modul natural în care se exprimă?

Cum facem ca feedbackul pe care îl oferim partenerului să nu-l jignească sau să îl limiteze, să nu-l facă să se simtă judecat sau acuzat?

Și, cum facem ca feedbackul pe care îl oferim să ne ofere nouă siguranță și pace interioară și să putem da dovadă de înțelegere, flexibillitate și răbdare?

Multe întrebări, nu-i așa? Și sigur ți-ar plăcea să ai o rețetă general valabilă pentru toate situațiile, una care să mulțumească pe toată lumea?

Îți ofer aici o formulare care, dintre toate modurile de a oferi feedback întâlnite până acum mi-a plăcut cel mai mult:

Îmi place la tine că/cum ……………………., iar dacă ai fi mai/ai face X lucru/ai face mai mult/mai puțin ……………………., te-ar ajuta să……………… .

Mie mi se pare o formulă win-win, ție?

Pe de o parte îmi exprim părerea, spun ce simt și ce este important pentru mine, pe de altă parte las celuilalt libertatea de a alege dacă sau în ce măsură ține cont de feedback și face acele lucruri pe care i le propui.

Te invit să testezi și tu acest mod de a oferi feedback și să ne spui cum a funcționat.

“Nu există eșec, doar feedback.”

Richard Bandler

Dacă ți-a plăcut acest articol, îți mulțumesc pentru like și share și te invit să urmărești în continuare blogul.

#feedback #antreneazatimintea #facevapentrutine

#

 

 

 

 

 

Semnat, sigilat, livrat sau cum să eliminăm obiceiul de a eticheta

 

În conversațiile între colegi, cunoscuți sau în familie de multe ori auzim cuvinte ca: rigid, prost, fraier, încăpățânat, necioplit, nehotărât și multe alte descrieri ale unor persoane cu care am avut sau nu de-a face în mod direct.

Te-ai gândit vreodată ce te face să  spui asemenea lucruri sau să susții pe cineva care o face?

Iată câteva motive la care te invit să reflectezi:

  1. Te simți acceptat – de vreme ce ești de acord și ”pe aceeași lungime de undă” cu cel care spune povestea, el/ea trebuie să te placă, nu-i așa?

 

  1. Te simți superior/te valorizezi – doar cel despre care vorbești este tot ceea ce tu nu ești (teorie valabilă doar în mintea ta!), tu ești mai bun, mai înțelegător, mai flexibil, de acord?

 

  1. Te simți îndreptățit – etichetarea este susținută de un ”motiv întemeiat” (teorie valabilă doar în mintea ta!), așa că te simiți perfect ”îndreptățit” să spui acele lucruri despre cealaltă persoană, corect?

 

De ce spun ”doar în mintea ta”? Pentru că în realitate acestea sunt doar iluzii, concepte, justificări pe care le folosim pentru a ne justifica nouă înșine faptul că avem dreptul la aceste opinii.

De fapt ce spun aceste etichetări despre noi? (Este irelevant dacă acele persoane sunt sau nu așa, ba mai mult, este necesar să diferențiem între a fi și a se comporta).

De fapt ele spun că noi suntem (adică ne comportăm) întocmai așa cum îi etichetăm pe ceilalți: dăm dovadă de inflexibilitate, căci nu suntem dispuși să abordăm și alt punct de vedere, arătăm încăpățânare, susținând sus și tare un lucru fără a ști uneori care este adevărul, trăim în nehotărâre, căci nu ne putem hotărî între a fi congruenți și a fi acceptați de către ceilalți etc.

Ce putem face și cum putem deveni într-adevăr mai buni?

  1. Fii conștient că un comportament nu definește o persoană

Atunci când poți vedea acest lucru, vei putea să spui și să înțelegi că acea persoană a avut un comportament neadecvat într-un anumit moment sau într-o anumită situație, comportament influențat de anumiți factori și care nu o definește.

”Ești prost” nu este același lucru cu ”te-ai comportat ca un prost”.

Astfel poți renunța la ”ștampilă”.

 

  1. Fii curios în loc să iei totul ”de bun”

Multe situații din viața noastră se pot rezolva prin adresarea întrebărilor adecvate în situația adecvată.

Fii curios și află tot ce poți despre o situație sau o persoană, privește totul din afară, ca un observator neutru și astfel nu vei mai simți nevoia să semnezi și să sigilezi ”pachetul”.

 

  1. Fii cinstit cu tine și recunoaște ce obții prin etichetarea celorlalți

Nevoile pe care le identifici în spatele propriului tău comportament pot fi îndeplinite și în alt mod, într-un mod pozitiv, constructiv.

Găsește alte modalități prin care să-ți îndeplinești aceste nevoi și să-ți servești ție însuți.

 

Dacă ai și tu un obicei care nu-ți place, pe care vrei să-l schimbi, înscrie-te la atelierul ”Cum să schimbăm un obicei neplăcut” din 22 septembrie din Brașov.

 

Te aștept cu drag să fim flexibili și să explorăm și alte posibilități!

Înscrierile se fac prin e-mail: tctransformational@gmail.com

 Dacă ți-a plăcut acest articol like și share pentru prietenii tăi.

 

#antreneazatimintea #atelieredetoamna #obiceiuriproaste #fiiobservatorultau

Actorii și rolurile din viața ta

Acum ceva vreme am participat la un atelier în care unul dintre exerciții a fost să ne notăm pe bilețele post-it toate rolurile pe care le îndeplinim în viața noastră, apoi să le lipim pe noi și să umblăm așa prin încăpere (îmi amintesc cum eram care mai de care mai țanțoși, cu bilețelele galbene lipite pe noi, arătând întregului auditoriu minunatele noastre roluri. Mă simțeam chiar mândră că reușisem să găsesc atâtea!).

Partea a doua a exercițiului a fost să ne notăm toate rolurile pe care am vrea să le îndeplinim/trăim în viața noastră, dar, dintr-un motiv sau altul încă nu am făcut-o. Pentru toți deja se adunaseră în jur de cel puțin 10-20 de bilețele mâzgălite cu fel de fel de roluri normale, năstrușnice sau plictisitoare.

Închipuie-ți, 20 de roluri, pe care le îndeplinim aproape zilnic: mamă/tată, bunic/bunică, coleg, angajat, sfătuitor, prieten/prietenă, visător, liber-profesionist, partener de viață sau de afaceri, trainer, educator, profesor, scriitor, organizator de vieți sau de evenimente, artist, terapeut … și câte și mai câte.

Și cât de mândri suntem de ele, nu-i așa? Mai ales când ne auzim glasul copilului strigându-ne ”mami!”, sau când cineva ne spune ”ești un prieten bun”, sau atunci când ne semnăm într-un e-mail: ”trainer”/”artist”/”scriitor” …

Unde vreau să ajung de fapt?

În primul rând, la ideea că ne limităm singuri, gândindu-ne mereu la ceea ce suntem și nu la ceea ce am putea deveni. Câți dintre noi visează cu adevărat la alte roluri pe care le-am putea avea, ca de exemplu acela de om fericit/liniștit/mulțumit?

Apoi, îmi amintesc un interviu cu un coleg, care, întrebat fiind dacă munca lui este pasiunea lui, mi-a spus că ”ceea ce facem [meseria] ne definește ca oameni”.

Asta ar însemna, în al doilea rând, că ne-am identificat cu rolul nostru. Că tot ceea ce facem noi sau vedem în alții, o facem prin prisma unui singur rol (în cazul acesta meseria) pe care ni l-am asumat.

Poți să-ți închipui în acest caz, cum ai privi un îngrijitor sau o femeie care face curățenie? Cum ai privi un artist sau un ”corporatist”? Cum ai privi o femeie în vârstă, fără multă școală, care toată viața ei a crescut copii și a avut grijă de familia ei?

Și acum poate te întrebi cum rămâne cu rolurile și actorii din viața noastră.

Te-aș întreba așadar pe tine: Tu te identifici cu rolurile tale? Trăiești doar pentru și prin ele? Exiști doar ca părinte și manager? Exiști doar ca artist?  Și cum îi judeci pe cei care nu îndeplinesc aceleași roluri ca și tine?

Pentru mine rolurile pe care le ”jucăm” în viața noastră sunt părți ale noastre, care formează întregul care suntem de fapt. Așa cum în interiorul nostru avem părți diferite – o parte organizată și una haotică, o parte iubitoare și o parte agresivă etc.- , la fel ne asumăm în exterior diferite roluri, care ar trebui integrate, acceptate și folosite în auto-cunoaștere și creștere, nu pentru a ne limita sau a ne identifica cu ele.

Iar cuvintele cheie cu care te las, legate de rolurile pe care ni le asumăm, sunt acceptare, integrare, flexibilitate, înțelegere, creativitate.

Like și share pentru prietenii tăi și urmărește-ne în continuare dacă ți-a plăcut acest articol.

 #antreneazatimintea #25augustautosabotaj #autsabotajbrasov

 

 

 

 

De unde știu când mă auto-sabotez

Cu siguranță ai auzit de multe ori această expresie și înțelegi că înseamnă ”să-ți pui singur bețe-n roate”, însă poate nu te-ai gândit la modurile concrete în care faci acest lucru.

Dacă ți-ai propus vreodată, după vorba proverbului, să fii ”și frumoasă și deșteaptă și devreme acasă” (valabil și pentru domni), dar cumva nu ai reușit, este posibil să-ți fi pus singur bețe în roate.

Iată câteva moduri de auto-sabotaj pe care le-am descoperit pe propria mea piele și pe care le împărtășesc cu tine:

Mă auto-sabotez când nu îmi ascult instinctul

De multe ori, avem câte un ”impuls” de a face ceva, de a spune sau cere ceva etc. (nu mă refer aici la impulsurile izvorâte din frică, furie sau nemulțumire, rușine și așa mai departe). Poate ai vrut să ajuți pe cineva și te-ai răzgândit în ultimul moment, poate ai vrut să suni pe cineva, pur și simplu pentru a-l întreba ce face, dar până la urmă nu ai făcut-o.

 

Mă auto-sabotez când nu îmi ascult corpul

Corpul nostru este mai inteligent și știe să ne transmită semnale. Uneori acestea sunt semnale de alarmă pe care noi le ignorăm. Ca de exemplu, ai vrea să te odihnești, pentru că ți se închid ochii, sau simți că nu mai ai putere, dar mereu se găsesc lucruri ”importante” de rezolvat sau oameni de ”ajutat”.

 

Mă auto-sabotez când amân lucruri într-adevăr importante

Atunci când ceva este cu adevărat important pentru tine, dar inventezi mereu scuze și motive care aparent îți stau în cale și amâni să faci acele lucruri, atunci te auto-sabotezi.

 

Mă auto-sabotez când mi-e rușine să fac ceva sau de un lucru pe care l-am făcut

Rușinea, ca și vinovăția nu au niciun rol pozitiv în viața noastră. Ce rost are să mă simt rușinat sau vinovat pentru ceva ce deja s-a întâmplat (lucru pe care nu-l mai pot schimba) sau ceva ce încă nu s-a întâmplat (lucru pe care nu-l pot controla). De obicei asociez aceste simțiri cu o semnificație sau interpretare anume pe care o dau unui eveniment, unei situații sau unei persoane, dar care este închipuită și nu are de-a face cu realitatea!

Rușinea și vinovăția ne țin pe loc, astfel că ne auto-sabotăm.

 

Într-un cuvânt, de câte ori fac ceva ce este împotriva mea, ce mă împiedică să evoluez, din orice punct de vedere, mă auto-sabotez.

Eu cred că originea și cauza acestui fenomen este una singură. Iar despre acest lucru te invit să afli mai multe la atelierul din 25 august, în care vom vedea concret cum poți să te oprești din auto-sabotaj.

Te poți înscrie aici, sau ne poți trimite un mesaj pe pagina noastra de facebook.

Până ne întâlnim, fii atent la modurile în care te pui singur în calea ta.

#25augustautosabotaj #antreneazatimintea

Ce am de învățat de la persoanele ”dificile” din viața mea?

De câte ori nu te-ai plâns, din cauză că cineva din viața ta, fie apropiat sau mai puțin apropiat, este o persoană „dificilă”?

Ba nu vine la timp, ba nu se ține de cuvânt, ba face orice doar ca să-ți pună ție bețe-n roate, ba nu înțelege deloc punctul tău de vedere, ba nu acceptă ce i se oferă, ba vrea mai mult când ”nu se poate”, ba e ”căpoasă” și o ține numai pe-a ei etc.

Și mai mult decât atât, poate vorbești cu alte persoane despre această persoană dificilă și ele îți spun că nu este deloc așa… Și încep chiar să-ți enumere calitățile ei! Incredibil, nu-i așa?

Și acum înapoi la întrebarea ce am de învățat de la persoanele dificile din viața mea?

Să aflăm întâi de toate ce anume te deranjează și ce trezește acest lucru în tine. Persoana dificilă pe acre o cunoști s-ar putea să:

  • ceară întotdeauna ce vrea – te deranjează, și tu vrei multe lucruri, dar acestea nu se pot realiza!
  • nu negocieze compromisuri – te deranjează, și tu ai valorile și principiile tale, dar cine ține cont de ele?!
  • fie prea agitată – te deranjează, vine și îți strică ție liniștea și devii și tu agitat, nu te mai poți concentra!
  • aibă ”pretenții” – te deranjează, ție cine îți face toate mofturile?
  • să întârzie – te deranjează, tu nu ai timp de pierdut! Ești important/ă în viața ta și timpul tău este prețios!

Cred că ai prins ideea –  este vorba despre cum ai vrea chiar tu să fii, ce ai vrea chiar tu să faci, dar nu crezi că este posibil sau nu ai curaj.

Iată o altă perspectivă asupra situațiilor de mai sus.

Cine cere ce vrea este asertiv. Cine nu negociază compromisuri are o viziune foarte clară asupra rezultatului pe care vrea să-l obțină. Cine este agitat este agitat din cauza propriilor sale gânduri și acestea nu au nicio influență asupra ta/legătură cu tine. Tu singur cauți agitația pentru că ai nevoie de puțină dramă. Cine are pretenții se respectă, poate tu nu te respecți pe tine însuți?

Iată cum persoanele ”dificile” de fapt îți spun lucruri despre tine. Este nevoie doar să le ”asculți” și să-ți oferi cu răbdare șansa de a privi lucrurile dintr-o altă perspectivă.

Un alt lucru la care ai putea reflecta este că fiecare dintre noi are dreptul să facă ce crede că îi este benefic și să ceară ceea ce are nevoie să primească. Acesta este și dreptul tău! Tu alegi dacă te folosești de el sau nu. Reacțiile tale la asemenea persoane ”dificile” sunt de asemenea alegerea ta.

Like și share dacă ți-a plăcut și urmărește în continuare blogul nostru.

#25augustautosabotaj #antreneazatimintea

 

Cui i-e frică de NLP?

”De ce te duci să înveți cum să manipulezi oameni?”

”Eu mă tem să stau de vorbă cu NLP-iști, că aștia te analizează pe îndelete”.

Doar două temeri exprimate de prieteni de-ai mei…

Ai și tu o teamă legată de NLP? Te-ai gândit că această teamă provine din faptul că poate știi prea puține despre ce este, ce înseamnă și cum se folosește?

Sau ți se pare prea ”la modă” și nici nu vrei să știi?

Din necunoaștere vine teama. Și atunci cel mai simplu ar fi să te informezi.

Nu am să intru în detalii istorice ale disciplinei, dar pot să-ți dau câteva idei legate de cum se comportă o pesoană care știe ce este NLP-ul și îl utilizează corect – și prin corect spun de fapt autentic și ecologic.

– pur și simplu te simți confortabil în prezența ei

-obține ce își dorește, dar în același timp îți acordă același drept – adică negociază ”win-win”

-înțelege de ce faci anumite lucruri, de ce spui anumite lucruri, dar , nu te va critica, nu va încerca să te schimbe și nu te va eticheta

-îți va da feedback într-un mod care te va bucura și într-un mod prin care vei simți că ai aflat informații utile despre tine

-comunică ”pe limba ta”

-te face să te simți auzit și înțeles

-nu-ți va spune că face aceste lucruri pentru că știe ce este și cum funcționează NLP

Așadar, legat de orice teamă, nu doar de teama de NLP și a efectelor sale, îți propun ca întotdeauna să te informezi și să verifici în ce măsură temerile tale sunt justificate.

De ce ți-e teamă acum și cum ai putea să te informezi legat de ceea ce te frământă?

Like și share dacă ți-a plăcut și poate fi util și prietenilor tăi.

#antreneazatimintea #lifecoaching #jurnaldeganduri

 

 

 

 

Dacă e luni, e coaching

Pentru că există încă multe întrebări despre coaching, postările de luni vor fi dedicate explicațiilor legate de această metodă de auto-cunoaștere.

Poate că v-ați întrebat ”de ce să merg la coaching, dacă nu este terapie nu aș putea să-mi rezolv singur problemele?” Cu alte cuvinte, funcționează auto-coaching? 

Răspunsul rapid: da și nu.

Da, pentru că există situații în care dacă știi să te detașezi, să privești problema obiectiv, să-ți pui întrebările potrivite – lucruri care se întâmplă și în cadrul procesului de coaching – te poți apropia de soluție mai ușor, constructiv și prin forțe proprii.

Există destule cărți și surse online în care găsești întrebări inteligente pentru situații dificile sau decizii sau pur și simplu pentru introspecție și auto-analiză.

Există de asemenea exerciții, jocuri de rol din coaching care se pot efectua și individual și prin care îți poți găsi răspunsuri.

Nu, atunci când nu ai reușit pasul de mai sus. La fel cum un medic, terapeut, maseur etc. te susțin în anumite momente ale vieții și în anumite aspecte, prin metode și strategii specifice lor, la fel și coachul te susține atunci când ai nevoie.

Introspecția și auto-analiza sunt importante și este de dorit să ne facem timp pentru ele, căci ne ajută să conștientizăm cum gândim, ce facem și ce efecte se produc ca urmare în viața noastră.

Dacă ai curiozitatea să cauți online, vei găsi nume ale unor personalități marcante din toate domeniile, care au apelat la coaching și efectul pe care l-a avut asupra lor.

Așadar, decizia îți aparține. Poți începe cu introspecție, auto-analiză – auto-coaching – iar apoi vei putea decide dacă faci pasul către coaching.

Dacă ți-a plăcut acest articol urmărește în continuare blogul.

#antreneazatimintea #lifecoaching

 

 

 

7 Reguli de interacțiune cu clienții tăi sau “Cei 7 ani de acasă în business”

”Alo??” – Așa mi-au răspuns deunăzi la telefon mai multe persoane, secretare/coordinatoare ale unor companii de training. Bineînțeles că am vrut să mă asigur că am sunat unde trebuie, așa că a trebuit să întreb, compania X? Aaaa, sigur…
Tot deunăzi am trimis diverse e-mailuri, fie direcționate către o persoană anume, fie pe e-mailul generic al companiei. După zile de așteptare a unei reacții, am pus mâna pe telefon, ca să verific dacă și la cine a ajuns acel mail. Nu se știe, poate a ajuns, dar nu îl am, cui l-ați trimis, aaa, X e în concediu, mai bine îmi trimiteți mie încă o dată…
La întrebarea mea, ”cui trimite-ți e-mailul?” mi s-a răspuns ”colegei mele”. Minunat! Deja mă simt mai bine că o altă colegă se va ocupa de e-mailul meu. Poate mi-ar fi util să aflu și cine este și cu ce se ocupă, ca să pot la rândul meu să o contactez dacă va fi nevoie.
Cu siguranță te-ai confruntat și tu cu alte situații neplăcute, care îți lasă un gust amar, în comunicarea cu o instituție, firmă/companie etc.
Așadar, iată câteva reguli de bază (în viziunea mea), pe care orice companie ar trebui să le respecte în interacțiunea cu clienții.
Persoana care răspunde la telefon:
1. Să o facă într-un mod profesionist: numele companiei, numele persoanei care vorbește și eventual ”cu ce vă pot fi de folos?”.
2. Să se asigure că înțelege ce nevoi are cel de capătul firului pentru a-l direcționa sau a-i oferi informația relevantă
3. Să fie transparentă în comunicare, să ofere informațiile relevante celui care le solicită
4. Să fie conștientă că este doar un punct de contact și informare, nu un FILTRU prin care nu trebuie să treacă nimeni
 
Politica e-mailuri
1. Să asigure o confirmare de primire pentru fiecare e-mail intrat
2. Să răspundă la fiecare e-mail care intră, chiar dacă este un răspuns succint
3. Să exite cineva care să urmărească rezolvarea e-mailului până la capăt, chiar dacă nu este 100% responsabilitatea sa
Sunt primii pași care asigură bazele unei comunicări eficiente cu clientul și îi oferă acestuia încredere în companie.
Tu cu ce situații te-ai întâlnit și ce părere ai?
Dacă ți-a plăcut acest articol, like și share și urmărește în continuare blogul nostru.
#antreneazatimintea #regulideaur #lifecoaching
 
 
 
 

Dacă e luni, e coaching

Pentru că există încă multe întrebări despre coaching, postările de luni vor fi dedicate explicațiilor legate de această metodă de auto-cunoaștere.

Astăzi îți voi ilustra situațiile în care nu funcționează coaching.

În ziua de azi aproape fiecare dintre noi funcționează ”pe repede înainte” și pe ”ceva palpabil”. Adică, îmi place să obțin ceea ce vreau repede și să fie ceva ce pot să văd, să ating. Aceasta după mine este o definiție a consumerismului.

Auto-cunoașterea din fericire nu funcționează nici pe repede înainte și nici pe achiziția de obiecte și bunuri.

”Bunul” cel mai de preț în procesul de auto-cunoaștere ești chiar tu. Orice metodă de vindecare, dezvoltare sau cunoaștere ai alege, tu, clientul, ești punctul central și ai rolul principal. Ba chiar mai mult, ești și regizor, scenarist și producător. (Despre rolul coachului poți să citești aici un articol pe care l-am scris acum câteva săptămâni.)

Și atunci, filmul pe care îl scrii, îl produci, filmul în care joci și pe care îl regizezi are pe atât de succes la box office, pe cât tu te-ai implicat în toate rolurile de mai sus.

Ți se pare că vorbesc despre lucruri nepalpabile, ireale, fanteziste?

Atunci să concretizez:

  • Schimbarea pe care dorești s-o obții prin coaching vine din acțiunile pe care tu le vei întreprinde – dacă tu nu vei întreprinde nicio acțiune nouă/agreată cu coachul, și vei continua să faci același lucru ca și până acum sau nimic, nu vei obține rezultate – deci coaching nu funcționează.
  • Schimbarea pe care ți-o dorești vine și din schimbarea unor puncte de vedere sau mentalități/convingeri învechite care nu te mai ajută – dacă tu alegi să folosești în continuare punctele de vedere și convingerile vechi, în loc să ți le asumi pe cele noi, suportive, nu vei obține rezultate – deci coaching nu funcționează.
  • Decizia pe care te gândești s-o iei necesită o analiză, care necesită detașarea de problemă și observarea ei dintr-un alt unghi – dacă tu vei continua să susții aceeași idee, sau să dai vina pe alții pentru ce nu poți face tu etc., atunci nu vei avea rezultate – deci coaching nu funcționează
  • Dacă în procesul schimbării găsești doar scuze și alți vinovați sau vei explica toți factorii externi care te opresc să fii ceea ce ai vrea să fii, atunci nu vei obține rezultate – deci coaching nu funcționează.

Cred că ai înțeles acum ideea: Tu ești scenaristulcreatorul, cel care scrie noua ta poveste de viață, cel care va culege roadele rezultatelor. Pentru asta ai nevoie de un producător, care să creadă în tine și să te susțină cu resurse  – acesta ești tu, cu convingerile pe care le-ai schimbat, tu cu valorile și resursele tale interne. Cineva însă trebuie să și facă ceva concret pentru ca filmul să devină realitate – tu, actorul care întreprinde toate acțiunile necesare, își schimbă obiceiurile și comportamentele. Iar regizorul ești tu, observatorul, cel care se detașează și analizează ”la rece” cum progresezi.

Așadar, coaching funcționează atunci când ești implicat, faci schimbări, adopți moduri noi de gândire, comportamente și obiceiuri noi etc., atunci când treci la acțiune.

Coaching nu funcționează dacă te aștepți la o rețetă magică gata făcută pentru problemele tale, dacă aștepți sfaturi sau consultanță și atunci când nu schimbi nimic și te aștepți să obții alte rezultate. Doar prezența fizică la sesiuni și discuțiile nu îți garantează rezultatul.

Ceea ce schimbi în tine în cadrul sesiunilor și ceea ce faci tu în afara sesiunilor de coaching îți garantează rezultatul.

Încă un punct de vedere interesant legat de situații când coaching nu funcționează găsești în acest articol în limba engleză.

Dacă vrei să faci o schimbare și nu știi încă de unde să începi, de ce să nu începi cu o sesiune gratuită de coaching și să soliciți o programare? Cu răbdare, susținere și prin acțiune poți să obții ceea ce îți dorești.

#antreneazatimintea #lifecoaching #jurnaldeganduri